Nu grăbi primăvara vieții tale


Cu toții așteptăm primăvara care ne încălzește sufletele și ne încântă privirile după o iarnă rece și mohorâtă. Poate chiar ne-am dori ca mereu să fie primăvară, să ne putem bucura tot timpul anului de ce aceasta are să ofere. Însă există oare “reversul medaliei” al acestei dorințe?

Au fost ani în care situația meteorologică a prezentat o primăvară precoce. Ne-am bucurat pe moment, ca apoi să suferim de pe urma frigului care a continuat să apară, pentru că era sezonul lui. Copacii înfloriseră, florile răsăriseră timide din pământ...ca apoi toată roada să înghețe și să moară. Sezonul frigului iernii nu se terminase - ci sezonul primăverii încercase să îi ia locul prea devreme, fiind detronat apoi din cauza decursului natural al anotimpurilor.

La fel este și cu sezoanele din viețile noastre. De multe ori ne dorim cu disperare să sărim peste momentele de tristețe și singurătate, peste greutățile care apar în calea noastră și să trecem direct la primăvara binecuvântărilor.

Însă uneori, pentru ca pregătirea noastră să fie completă și apoi să ne putem bucura pe deplin de binecuvântările pe care Dumnezeu le pregătește pentru noi, sunt îngăduite astfel de sezoane în viețile noastre. Dacă încercăm să le grăbim, doar vom prelungi suferința sezonului de prelucrare - de aceea nu mai bine îl acceptăm și îl privim ca pe o lecție necesară, atunci când este timpul lui? Nu mai bine luăm fiecare sezon pe care îl pregătește Domnul pentru noi pe rând și încercăm să luăm ce e mai bun din fiecare, fiind deschiși să descoperim ce vrea El să ne învețe prin acesta?

Unele lucruri nu le putem controla, de aceea cel mai bine este să ne supunem voii suverane a Celui care știe cel mai bine și să ne încredem că El lucrează înspre binele nostru.


(imagine preluată de pe Pinterest)


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Fii prevăzător, dar nu suspicios

Imagine
„ Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-și împietrește inima cade în nenorocire. ”   (Proverbe 28:14)  Teama de a nu greși, de a nu fi înșelați de caracterul celor din jur, de a nu Îl supăra pe Domnul poate fi un lucru bun atât timp cât nu ne împietrim inima față de oameni. A fi prevăzător este bine, dar a fi suspicios nu este ( „ Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii ”   - Matei 10:16)  Limitele pe care le punem față de anumiți oameni care ne-au greșit sunt înțelepte, însă trebuie puse în dragoste. A pune limite față de cineva nu înseamnă să nu mai interacționezi cu acea persoană, să ții resentimente și "să fii cu ochii în patru", așteptând momentul în care aceasta va greși, ci înseamnă să limitezi accesul pe care acea persoană îl are la vulnerabilitatea ta, la revelațiile personale pe care le ai din partea lui Dumnezeu, la timpul și efortul pe care le-ai investit înainte în acea legătură.  Unele persoane nu pot duce alături de tine "greu...
Citiți mai multe

Nu îți împietri inima

Imagine
Chiar și cele mai dure și "impenetrabile" persoane au fost la un moment dat copii, tineri cu aspirații sfărâmate, așteptări neîmplinite, cu o naivitate și puritate de care alții au profitat, batjocoriți în diferite moduri sau trădați de persoanele în care poate aveau cea mai mare încredere.  Iar ceea ce au ales să facă apoi cu această durere a dictat parcursul vieții lor și relațiile cu cei din jur.  Astfel de experiențe pot împietri și cele mai pure inimi, dacă lăsăm durerea, dezamăgirea și amărăciunea să ne învăluiască inimile și nu le ducem, în schimb, în fața Mângâietorului nostru pentru a-L lăsa să ne vindece și să ne facă să înțelegem durerea așa cum o vede El.  Experiențele negative din viețile noastre nu sunt după inima Lui - El nu Își dorește ca noi să suferim - însă le poate folosi pentru binele nostru, pentru a ne crește și a ne modela ("[...] Dar Dumnezeu a schimbat răul în bine" - Geneza 50:20a).  Dumnezeu nu este un tiran, căruia îi place să ne vadă s...
Citiți mai multe