Sunt eu sare?
![]() |
Sarea are trei roluri principale: de a da gust, de a conserva și de a purifica.
Din punct de vedere chimic, sarea nu își poate pierde capacitatea de a săra, deoarece este un compus chimic foarte stabil. Totuși, sarea impură își pierde proprietățile, în urma umezelii topindu-se clorura de sodiu și rămânând doar impuritățile care fac astfel sarea să devină inutilă. Deși substanța rămasă pare a fi la fel ca înainte, este doar un fals al originalului, fiind capabil chiar să facă rău dacă este folosit.
La fel este și viața noastră, viața de credință. Dacă lăsăm ca valorile, convingerile și viața să ne fie compromise de murdăria acestei lumi păcătoase, ne vom pierde abilitatea de a fi o mărturie bună pentru a aduce suflete la Hristos și chiar dacă în aparență vom rămâne copii ai lui Dumnezeu, vom trăi de fapt o viață de credință falsă, care aduce moarte, nu viață.
Blocurile de sare sunt folosite de fermieri pentru ca organismul animalelor să poată primi anumite minerale pe care nu le-ar putea primi din alte alimente. Acestea sunt determinate apoi de setea lor să bea multă apă, care le detoxifiază organismul.
La fel și viața noastră de credință ar trebui, ca sarea, să îi determine pe cei care nu Îl cunosc pe Hristos să fie setoși după „Apa vie” care îi curățește și le dă viață, să vadă bunătatea lui Dumnezeu atunci când interacționează cu noi (Psalmul 34:8a: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul!”) și să aibă încredere că „sarea” noastră este și la „gust” la fel ca la înfățișare, ci nu un fals care păcălește privirea.
Pe lângă aceste întrebuințări, sarea mai este folosită și la topirea gheții pe timpul iernii. Astfel, prin acțiunile noastre, inimile celor necredincioși ar trebui să fie „înmuiate” pentru a avea deschidere și dorință de a-L cunoaște pe Dumnezeul pe care Îl proclamăm.
„Suntem noi sare pentru lumea aceasta?
În întuneric suntem noi lumini?
Trăim ca Domnu-n vorbe și în fapte?
Să știe lumea că suntem creștini.”
(imagine preluată de pe Pinterest)

Comentarii
Trimiteți un comentariu