Despre iertare și capcana ofensei


Avem multe momente în viață în care oamenii ne rănesc, ne dezamăgesc sau își încalcă promisiunile. Uneori rănile pe care ni le provoacă cei din jur sunt atât de constante și de adânci (fie intenționate sau neintenționate), încât ne fac să ne pierdem speranța în relații autentice, duhovnicești, așa cum am fi înclinați să credem că trebuie să aibă loc în Trupul lui Hristos. Relațiile se răcesc, ofensa se adună...iar singurul care are de câștigat din acestea este satana.

Cel care nu Își încalcă niciodată promisiunile dorește să ne eliberăm de capcana ofensei, pentru că aceasta este o tactică a satanei de a ne ține legați în neiertare, ca Dumnezeu să nu poată să ne folosească pe deplin, iar discernământul nostru să fie compromis.

Mereu dorința lui Dumnezeu va fi restaurarea „atât a prietenilor noștri, cât și a dușmanilor noștri”. Scopul nostru ar trebui să fie a ajunge să-i vedem așa cum îi vede Dumnezeu pe cei care ne-au rănit - să recunoaștem că au greșit, însă să îi privim cu dragoste și să ne dorim îndreptarea și restaurarea lor (Matei 5:44: „Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc”). Cât timp suntem pe acest pământ, noi „nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Uneori oamenii ne greșesc din cauza lipsei de „veghere”, fiind astfel implicați, fără să conștientizeze, în planul de atac spiritual care ne-a vizat.

Deși poate fi greu, iertarea este foarte importantă. Totuși trebuie să fim atenți ca aceasta să nu vină din mândrie, dintr-un sentiment de superioritate - fiecare dintre noi are nevoie de iertare din partea altora la un moment dar - ci dintr-o inimă sinceră care cunoaște iertarea pe care Dumnezeu i-a arătat-o la rândul ei.

În anul 2003, criminalul în serie american care a ucis zeci de femei în anii ’80 și ’90, Gary Leon Ridgway, a pledat vinovat pentru 48 de crime (deși acestea au fost mult mai multe) și a fost condamnat la 48 de pedepse pe viață fără eliberare. În timpul audierii de condamnare, rudele victimelor au fost invitate să vorbească în fața lui. Majoritatea și-au descărcat furia și durerea, spunându-i foarte multe lucruri dure. Totuși, tatăl uneia dintre fetele ucise i-a spus: “Domnule Ridgway...sunt aici persoane care te urăsc...eu nu sunt una dintre ele. Ai făcut dificil să trăiesc ceea ce cred...și anume să iert așa cum spune Dumnezeu...Sunteți iertat.” După aceste cuvinte, Ridgway s-a emoționat și a început să plângă.

Dragostea lui Dumnezeu manifestată printr-o iertare sinceră sensibilizează inimile și permite Duhului Sfânt să facă cercetarea.

Dacă ai în viața ta o situație în care ai fost ofensat, decide să renunți la resentimente, să ierți și să Îl lași pe Mântuitorul tău să îți vindece inima. 

Dacă Isus s-ar fi simțit ofensat de comportamentul oamenilor care L-au condamnat la moarte și ar fi ales să nu creadă din toată inima afirmația: „Iartă-i, Tată, căci nu știu ce fac!”, Și-ar mai fi împlinit Tatăl planul prin intermediul Lui? Am mai fi putut să avem parte de darul minunat al lui Dumnezeu?

Dacă Isus, Dumnezeu Însuși, nu Și-a permis acest lucru, de ce am crede că noi avem dreptul să rămânem ofensați?

„Și ne iartă nouă greșelile noastre,

Precum și noi iertăm greșiților noștri”


(imagine preluată de pe Pinterest)


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Fii prevăzător, dar nu suspicios

Imagine
„ Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-și împietrește inima cade în nenorocire. ”   (Proverbe 28:14)  Teama de a nu greși, de a nu fi înșelați de caracterul celor din jur, de a nu Îl supăra pe Domnul poate fi un lucru bun atât timp cât nu ne împietrim inima față de oameni. A fi prevăzător este bine, dar a fi suspicios nu este ( „ Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii ”   - Matei 10:16)  Limitele pe care le punem față de anumiți oameni care ne-au greșit sunt înțelepte, însă trebuie puse în dragoste. A pune limite față de cineva nu înseamnă să nu mai interacționezi cu acea persoană, să ții resentimente și "să fii cu ochii în patru", așteptând momentul în care aceasta va greși, ci înseamnă să limitezi accesul pe care acea persoană îl are la vulnerabilitatea ta, la revelațiile personale pe care le ai din partea lui Dumnezeu, la timpul și efortul pe care le-ai investit înainte în acea legătură.  Unele persoane nu pot duce alături de tine "greu...
Citiți mai multe

Nu îți împietri inima

Imagine
Chiar și cele mai dure și "impenetrabile" persoane au fost la un moment dat copii, tineri cu aspirații sfărâmate, așteptări neîmplinite, cu o naivitate și puritate de care alții au profitat, batjocoriți în diferite moduri sau trădați de persoanele în care poate aveau cea mai mare încredere.  Iar ceea ce au ales să facă apoi cu această durere a dictat parcursul vieții lor și relațiile cu cei din jur.  Astfel de experiențe pot împietri și cele mai pure inimi, dacă lăsăm durerea, dezamăgirea și amărăciunea să ne învăluiască inimile și nu le ducem, în schimb, în fața Mângâietorului nostru pentru a-L lăsa să ne vindece și să ne facă să înțelegem durerea așa cum o vede El.  Experiențele negative din viețile noastre nu sunt după inima Lui - El nu Își dorește ca noi să suferim - însă le poate folosi pentru binele nostru, pentru a ne crește și a ne modela ("[...] Dar Dumnezeu a schimbat răul în bine" - Geneza 50:20a).  Dumnezeu nu este un tiran, căruia îi place să ne vadă s...
Citiți mai multe

Nu grăbi primăvara vieții tale

Imagine
Cu toții așteptăm primăvara care ne încălzește sufletele și ne încântă privirile după o iarnă rece și mohorâtă. Poate chiar ne-am dori ca mereu să fie primăvară, să ne putem bucura tot timpul anului de ce aceasta are să ofere. Însă există oare “reversul medaliei” al acestei dorințe? Au fost ani în care situația meteorologică a prezentat o primăvară precoce. Ne-am bucurat pe moment, ca apoi să suferim de pe urma frigului care a continuat să apară, pentru că era sezonul lui . Copacii înfloriseră, florile răsăriseră timide din pământ...ca apoi toată roada să înghețe și să moară. Sezonul frigului iernii nu se terminase - ci sezonul primăverii încercase să îi ia locul prea devreme, fiind detronat apoi din cauza decursului natural al anotimpurilor. La fel este și cu sezoanele din viețile noastre . De multe ori ne dorim cu disperare să sărim peste momentele de tristețe și singurătate, peste greutățile care apar în calea noastră și să trecem direct la primăvara binecuvântărilor. Însă uneori, p...
Citiți mai multe